Mazare cu ce avem prin frigider

De ceva timp sunt in pana de idei. Am si o pofta imensa de ceva anume, dar nu gasesc acel ceva…

Mazarea, pentru mine, este legata de copilarie. Cand eram mica si mergeam in vacanta de vara la bunici, in moldova, o mica parte din timpul petrecut acolo il petreceam culegand mazarea, curatand-o si punand-o la borcan, umpland debaraua. Nu as putea spune ca am o slabiciune pentru mazare, dar momentele in care poftesc nu sunt deloc putine.

Imi place mazarea in pilaf. De fapt ador pilaful cu mazare, mai bine spus. Imi mai place mazarea cu bacon – o noutate pentru mine. Daca stau sa ma gandesc, mazarea poate fi facute in zeci de moduri, in combinatii diverse, de la sote pana la banala supa creme, totul tine de imaginatia si gustul fiecaruia.

Astazi am sa va prezint banala mancare de mazare, putin improvizata – dupa posibilitate.

• 300 gr mazare (congelata, de preferinta);
• o ceapa potrivita;
• un morcov;
• 2-3 cartofi
• kaizer (se poate folosi si bacon, carne de pui, de porc, de vita, carnati, salam. Carne si derivate, dupa gust!);
• pasta de tomate – cam doua linguri zdravene;
• sare, piper, foi de dafin, putin tarhon, boia de arde si multa… PASIUNE.

Se taie ceapa julienne, carofii cubulete, carnea dupa preferinta si morcovul cubulete. Se calesc putin cartofii si ceapa. Se adauga carnea si morcovul. Cand carnea isi schimba culoarea se pune mazarea si se acopera totul cu apa.

Se fierbe la foc iute pana incepe sa bolboroseasca, apoi se micsoreaza focul si se fierbe pana cand cartofii sunt aproape fierti. Se adauga piperul boabe, foile de dafin, boiaua, tarhonul, pasta de tomate si se sareaza dupa gust.

Nu este mare… mazare, sa faci asa ceva. Usor, rapid si la indemana. A! Am uitat! Si satios.

P.S.: Mazarea merge foarte bine cu marar –  asa ca –  daca aveti, nu ezitati sa il folositi fara zgarcenie.

Sa aveti pofta!

Fasole batuta

Mereu m-a amuzat denumirea acestui preparat. Poate sunt cruda si fara scrupule, dar partea cea mai placuta este atunci cand te descarci de toata energia negativa in timp ce „bati” fasolele. Ce-i drept, totul este facut sub forma unui ritual, dar zic sa nu va aburesc prea mult si sa trecem la treaba.

Tot ce avem nevoie este:

• 300 – 500 gr. fasole uscata;
• un morcov;
• o ceapa potrivita;
• sare, piper, cimbru, foi de dafin;
• 500 – 700 gr ceapa alba;
• boia de ardei, sau chilli (dulce sau picant, dupa preferinte);
• usturoi facut mujdei;
• 2 linguri de bulion;
• ulei.

Asa cum am specificat, totul incepe cu un mic ritual, ritual de care toti trebuie sa tinem seama. Fasolea se curata bine, sa nu aibe mici „surprize”, se spala in 2 ape apoi se pune la inmuiat peste noapte. Tot acest proces ajuta ca fasolea sa fiarba mai repede si sa fie cat mai „pufoasa”.

Odata realizat acest proces, fasolea merge pe foc in apa rece si se aduce in procesul de fierbere. Dupa 20 de minute, cand aceasta bolboroseste in cratita, se scurge de apa si se pune din nou la fiert, de data aceasta cu apa gata fiarta.

ATENTIE! daca puneti apa rece peste fasolea scursa, riscati sa aveti niste boabe destul de tari, acestea incetand procesul de gatire in contact cu apa rece.

Tot acest proces se repeta de 3 ori. Cand se scurge ultima oara apa, se adauga morcovii si o ceapa taiata in sferturi, 1 foaie de dafin, cateva boabe de piper si se pune la fiert pentru inca 60 – 90 de minute. Intre timp, ceapa ramasa se taie julienne si se pune la calit avand grija sa nu se arda. Cand se caramelizeaza se adauga boia de ardei (1 1/2 lingura) si se amesteca rapid pana aceasta coloreaza frumos toata ceapa (aveti grija sa nu ardeti boiaua, pentru ca aceasta se amareste). Se adauga 2 linguri de pasta de rosii sau bulion, cum se mai spune prin popor, si se lasa sa se prajeasca inca 1-2 minute, amestecand incontinu.

Cand fasolea este fiarta, se scurge de apa, se condimenteaza cu sare si piper si se paseaza cu mixerul pana devine o pasta foarte fina. Se adauga mujdeiul si ulei, ca la o maioneza. Se asezoneaza cu putin cimbru, pentru un gust mai retro si un extaz papilo-gustativ. Cand totul a prins o consistenta placuta, groasa si aerata, se adauga 1/4 din sosul cu ceapa si se incorporeaza.

Se poate manca calda sau rece, totul tine doar de dorinta fiecaruia. Painea sa fie musai una cu cartof, de vatra, calda, frageda si parfumata, iar muraturile si salata de varza murata sa nu lipseasca… altfel nu mai are acelasi farmec.