Mereu m-a amuzat denumirea acestui preparat. Poate sunt cruda si fara scrupule, dar partea cea mai placuta este atunci cand te descarci de toata energia negativa in timp ce „bati” fasolele. Ce-i drept, totul este facut sub forma unui ritual, dar zic sa nu va aburesc prea mult si sa trecem la treaba.
Tot ce avem nevoie este:
- 300 – 500 gr. fasole uscata;
- un morcov;
- o ceapa potrivita;
- sare, piper, cimbru, foi de dafin;
- 500 – 700 gr ceapa alba;
- boia de ardei, sau chilli (dulce sau picant, dupa preferinte);
- usturoi facut mujdei;
- 2 linguri de bulion;
- ulei.
Asa cum am specificat, totul incepe cu un mic ritual, ritual de care toti trebuie sa tinem seama. Fasolea se curata bine, sa nu aibe mici „surprize”, se spala in 2 ape apoi se pune la inmuiat peste noapte. Tot acest proces ajuta ca fasolea sa fiarba mai repede si sa fie cat mai „pufoasa”.
Odata realizat acest proces, fasolea merge pe foc in apa rece si se aduce in procesul de fierbere. Dupa 20 de minute, cand aceasta bolboroseste in cratita, se scurge de apa si se pune din nou la fiert, de data aceasta cu apa gata fiarta.
ATENTIE! daca puneti apa rece peste fasolea scursa, riscati sa aveti niste boabe destul de tari, acestea incetand procesul de gatire in contact cu apa rece.
Tot acest proces se repeta de 3 ori. Cand se scurge ultima oara apa, se adauga morcovii si o ceapa taiata in sferturi, 1 foaie de dafin, cateva boabe de piper si se pune la fiert pentru inca 60 – 90 de minute. Intre timp, ceapa ramasa se taie julienne si se pune la calit avand grija sa nu se arda. Cand se caramelizeaza se adauga boia de ardei (1 1/2 lingura) si se amesteca rapid pana aceasta coloreaza frumos toata ceapa (aveti grija sa nu ardeti boiaua, pentru ca aceasta se amareste). Se adauga 2 linguri de pasta de rosii sau bulion, cum se mai spune prin popor, si se lasa sa se prajeasca inca 1-2 minute, amestecand incontinu.
Cand fasolea este fiarta, se scurge de apa, se condimenteaza cu sare si piper si se paseaza cu mixerul pana devine o pasta foarte fina. Se adauga mujdeiul si ulei, ca la o maioneza. Se asezoneaza cu putin cimbru, pentru un gust mai retro si un extaz papilo-gustativ. Cand totul a prins o consistenta placuta, groasa si aerata, se adauga 1/4 din sosul cu ceapa si se incorporeaza.
Se poate manca calda sau rece, totul tine doar de dorinta fiecaruia. Painea sa fie musai una cu cartof, de vatra, calda, frageda si parfumata, iar muraturile si salata de varza murata sa nu lipseasca… altfel nu mai are acelasi farmec.
foodies & madness 